jurnalul unei adolescente, then and now

25.01.2007
Cu cat descopar mai mult adolescenta cu atat mai mult ma tem.
Azi mi-am descoperit slabiciunea,am descoperit acel lucru care ma face sa imi fie frica de mine ca si adolescenta.Azi am descoperit ca ma aflu in mijlocul unui potop de incertitudini.
Un profesor la scoala ne povestea despre frumsetile acestei perioade despre inocenta adolescentului in ceea ce priveste viata ,despre impertinenta lui atat de controversata, despre libertatea lui...
Vorbele profesorului imi sunau complet aiurea...Fiecarei idei rostite de profesor ii cream contrariul..
in viziunea mea adolescenta apare ca o oraoare.Oricat incerc sa colorez,in mintea mea tot o imagine sumbra persista.Mi-e teama de cum gandesc mi-e teama de cum actionez mi-e teama de ce creez.
Consider adolescenta un inceput o baza a viitorului meu si mi-e groaza sa-mi creez o introducere a vietii fara sa stiu cuprinsul sau mai mult, fara sa stiu incheierea.
Stau acum si ma intreb oare cat de constienta si de realista trebuie sa fiu pentru a nu trai o imensa dezamagire mai tarziu.Obisnuiesc sa visez in cea mai mare parte a timpului,sa fiu optimista, sa cred, sa sper, sa visez.
Sunt momente cand vreau sa cred ca lumea mea este perfecta, ma agat de aceasta iluzie si uit sa privesc realitatea si ma tem sa nu descopr la trezire o realitate neglijata transformata intr-o mare de lacrimi si nefericiri.
Sa fie oare optimismul sau iluzia si apoi lovirea de realitate cauza incertitudinii mele?
De ce este viata atat de dificila sau ma rog de ce o facem sa fie dificila?Cu totii vrem sa fim iubiti, sa iubim..dar ne este frica sa nu suferim.. vrem sa inotam dar ne este frica sa nu ne inecam..si atunci alegem singuratatea pe uscat fara sa ne dam seama cat de dureros este sa iti ineci in lacrimi inima pustie.
Uneori simt o nevoie ciudata de a visa,alteori vreau sa imi inund visele, sa omor speranta,aspir spre realitate deorece consider ca oricat de dureroasa ar fi ea nu poate sa ma naruie mai mult decat constatarea ca traiesc o amagire.
Vis sau realitate?Ce anume defineste viata?
Intr-o lume paradoxala, intr-un univers infinit, intr-un spatiu incert creez uneori o iluzie, o fascinatie, imi inchid existenta intr-o fortareata aparata de vise.
In toate aceste clipe de confuzie simt ca vreau sa zbor dar am aripile frante,vreau sa plang dar in ochii mei lacrimile au secat,vreau sa iubesc dar nu reusesc,vreau sa traiesc asa ca incep sa visez.
Sper sa gasesc raspunsuri inainte de a ma forma,sper sa ma clarific inainte de a incepe sa iau decizii,sper sa gasesc in ziua de maine deslusirea misterului care imi domina existenta.
(stivi)

24.10.2010


At hell with that !


15 Septembrie a fost o zi frumoasa in care am fost cu toti entuziasmati de inceperea scolii , probabil ca acea zi ne dorim sa se repete cat e saptamana de mare deoarece cu totii si cand zic “ cu totii “ ma refer la elevi ne trezim de dimineata si pronuntam cuvintele “ Mi-as fi dorit ca aceasta sa fie una din zilele de la inceputul scolii cand nu aveam griji si totul era nou “ sau “ - Mama spune-mi ca asta e ultima zi de scoala ! “ .
Liceul este o perioada grea din viata unui adolescent , absolut toata lumea are mari asteptari de la el cu pretextul ca a trecut intr-o alta perioada a vietii sau cum spun alte persoane “ acum trebuie sa te gandesti la viitor ! “ , dar acesti oameni nu trebuie ascultati . Dupa parerea mea asa apare rebeliunea din timpul adolescentei din cauza presiunilor care se fac asupra noastra , pentru ca stiu , si eu sunt unu dintre acei adolescenti care nu inteleg ce mai vor parintii sa scoata din el , a carui sentimente deviaza constant si care considera ca banca lui se transforma pe zi ce trece intr-un pat calduros si placut , nu vreau sa se inteleaga ca orele sau profesorii sunt plictisitori , Nu ! , vreau sa spun ca stresul ma condamna la somn .
Si cum spuneam cu totii vor sa ne cizeleze sa fim niste oameni buni , incepand de la 14 ani cand noi nici macar nu stim la ce liceu sa mergem ! , ei ne baga in cap tot felul de teste psihologice despre meseriile vietii spunandu-ne ca asa ne dam seama de meseria care ne place , dar ei nu stiu ca adolescentul din ziua de azi nu are mari inclinatii spre asa ceva ori stiu , dar nu pot sa perceapa asta ,adaugand la invataturile lor “ eu cand eram de varsta ta stiam …si eram cel mai bun , bineinteles , cu totii din generatile trecute eram , dar voi ati evoluat in niste puturosi pe care noi suntem excesiv de pregatiti sa ii schimbam ! “ ei fac ce au fost invatati sa faca , Nu spun ca fac ceva gresit ! , doar ca nimeni nu ii asculta . Va spun , un elev de 14 ani nici macar nu stie spre ce vrea sa se indrepte ,majoritatea in clasa a 8 a afirma faptul ca abea asteapta liceul pentru a se distra nicidecum pentru a invata , acelea sunt cazuri rare pe care profesorii le idolatrizeaza .

(Elena, sora mea)